Renáta Kristóf reușește să creeze adevărate obiecte de artă folosind ață, cuie, o suprafață din lemn și creativitate. Mai pe scurt, este string artist. Absolventă a Facultății de Arte și Design din Timișioara, Renáta a preluat de câțiva ani afacerea Cufir. Nouă ni s-a părut foarte interesant ce face și ne bucurăm că a acceptat invitația să împărtășească mai multe despre pasiunea ei:
Renáta, îți amintești cum ai luat contactul prima dată cu string art-ul?
Renáta: Da. Am ales să particip la un concurs. Era o firmă din Irlanda care venise în Timișoara să își găsească un obiect de artă pentru biroul lor. Pe grupul Facultății de Arte și Design era anunțul de concurs la care se puteau înscrie studenții, cu orice tip de artă, iar eu am ales string art-ul.
Sincer, nu știu să îți spun de ce am ales așa. Nu mai văzusem în România, nu auzisem de Cufir, nu avea nicio legătură. Cred că de pe Pinterest m-am inspirat, mi s-a părut mie ceva fain și am zis hai să încerc ceva de genul.
Am făcut un tablou cu doi fluturi. M-am dus apoi la concurs. Acolo era o etapă eliminatorie, dar nu am câștigat nimic, nu am intrat în finală. Îți dai seama, cei din Irlanda fiind bărbați, cât a prins ideea…
Și am rămas cu tabloul. Apoi i-am spus mamei mele: du-l la muncă la tine. Poate îl vrea cineva și poți să îl vinzi. Și culmea, chiar l-a cumpărat o femeie. Iar apoi a mai comandat încă trei.
Cum a început colaborarea ta cu cei de la Cufir?
Renáta: Chiar la puțină vreme după ce am terminat cele trei tablouri, băieții de la Cufir postaseră pe grupul facultății un anunț în care scria că se caută colaboratori pentru crearea unor tablouri handmade sau ceva genul. „String art” scria și erau poze sugestive în anunț.
Mi-am zis: „n-are cum”. Și a fost așa, un clic. Hai să vedem, ce se poate întâmpla? Am sunat și apoi m-am întâlnit cu ei la facultate. Am făcut cunoștință, m-au întrebat dacă am experiență, iar eu deja chiar aveam. La momentul acela și ei erau învățăcei, probau tehnici.
A fost interesant să colaborăm. Mi-au spus ce vor să facă și ce planuri au. În acel moment ei lucrau la crearea unui stoc de 30 de produse ca să lanseze site-ul. Practic, de atunci, tot alături de ei am rămas. Colaborarea s-a întrerupt doar pe perioada verii, când eu am plecat la work & travel în SUA.
Apropo de work & travel, cum a fost acea experiență pentru tine?
Renáta: M-a făcut mai responsabilă, pentru că ei sunt mult mai stricți față de noi. Nu puteai să chiulești nici măcar o secundă de la muncă fiindcă erai sub privirile lor și tot timpul trebuia să îți găsești ceva de făcut, altfel erai certat.
Eu eram deja la a treia experiență în același loc și am fost cumva presată de angajator să fiu un fel de lider, să coordonez echipa, dar nu aveam abilitățile necesare și era puțin descurajant. Acolo lucram la un business care închiria biciclete.
Jeff, proprietarul afacerii, toată viața lui a făcut asta. În fiecare zi se prezenta la muncă, nu era genul de șef de la distanță. Efectiv era între noi zilnic, foarte implicat. Orice făceai greșit, gata, te lua la ședință și îți explica. Însă, la finalul zilei te și lăuda pentru munca depusă.
Care a fost momentul în care ai realizat că string art-ul poate fi mai mult decât un hobby?
Renáta: Când a trebuit să preiau Cufir. Până atunci nu mă gândisem serios la întrebarea asta: ce vrei să faci cu viața ta? Acel moment a picat la fix, pentru că altfel ori mă duceam să lucrez ca și graphic designer la o firmă, ori începeam să lucrez ca freelancer.
Deja știam ce e de făcut, mai trebuia să învăț puțin pe partea de interacțiune cu clienții și de administrare a firmei. Știam ce abilități am, puteam să mă bazez pe mine, pe creativitate. Pe partea asta, știam că orice aș fi întâmpinat, aveam capacitatea să duc la bun sfârșit. Și partea logistică a mai fost de aranjat (găsirea unui atelier, contracte, etc.).
Mi-am dat seama că ar fi trebuit să mă implic mai mult de când lucram cu colegii mei
Cum ți s-a părut trecerea de la a fi colaborator la persoana care administrează afacerea?
Renáta: O experiență care mi-a schimbat viața. Mi-am dat seama că ar fi trebuit să mă implic mai mult de când lucram cu colegii mei. Puteam să investesc mai mult timp și să învăț mai mult din asta. Dar o tratam la nivel de hobby, nu îi dădeam prea multă importanță, nu făcea parte din viața mea ca ceva foarte important.
Când m-am văzut pusă față în față cu situația și îmi scria primul client, m-am gândit: oare de ce nu am făcut asta mai demult, pentru că totuși mă pricep? Parcă aveam un trac. Nu știam dacă e greșit sau corect ce-i spun clientului, cum îi scriu, cât de repede să-i răspund. Dar le-am învățat pe parcurs.
Care a fost cel mai interesant proiect de până acum?
Renáta: Am avut un proiect cu rame de tip paravan, la Cluj, într-o clădire de afaceri. Era un etaj de IT-iști. Fiind un spațiu mare, deschis, ramele au fost puse ca o delimitare la birourile lor, pentru a avea puțină intimitate. Să nu te uiți la ecrane când treci pe lângă ei. Și era ceva colorat, care spărgea bariera de banal. Un alt proiect interesant a fost harta lumii pe care am făcut-o pe peretele unui client, într-o garsonieră (imaginea precedentă).
Cine cumpără de obicei astfel de obiecte?
Renáta: În general, oamenii care apreciază arta, cei care sunt pasionați de obiecte moderne, deosebite. Dar am avut tot felul de clienți pentru că multă lume vrea să facă cadou, să fie ceva deosebit, ceva ce nu găsești la tot pasul. De asemenea, multe companii vor să aibă așa ceva în biroul lor.
Pe lângă obiectele în sine, voi realizați și workshop-uri. Cum se desfășoară o astfel de activitate?
Renáta: Din păcate anul acesta foarte multe evenimente de acest tip s-au anulat. Dar avem două tipuri de workshop: unele pentru mediul corporate, pentru team-building-uri sau evenimente care celebrează câțiva ani de activitate, la care participă personalul și eventuali invitați.
Apoi avem workshop-uri care se fac la evenimente private, în cadrul unei nunți spre exemplu. Punem standul la intrarea în sala de nuntă. Tabloul fiind acoperit, rămâne strict partea care acoperă numărul de oameni invitați. Ei bat în cuie data, inițialele mirilor sau alte detalii. După care, eu mă retrag, termin tabloul și se face la final un „reveal” pe ringul de dans. Nici mirii nu știu ce o să fie, dar nici invitații.
În afară de partea grafică a tabloului (care poate fi preluată) nu e nimic ce nu știi deja să faci
Cuvântul „artă” sună intimidant pentru mulți dintre noi, fiindcă de multe ori ne gândim că trebuie să avem un talent înnăscut pentru așa ceva. Este string art-ul ceva care se poate învăța chiar dacă nu ai înclinație artistică?
Renáta: O, sigur că da. În afară de partea grafică a tabloului (care poate fi preluată) nu e nimic ce nu știi deja să faci. La bătutul cuielor, e vorba de experiență, să nu îți dai peste degete, să fie drepte și să fie bătute la aceeași adâncime tot timpul. În rest, mai trebuie pregătit lemnul (tăiat, șlefuit, vopsit). Dar și asta se învață ușor.
Să zicem că vreau să mă apuc de string-art. Cum ar trebui să încep?
Renáta: Pur și simplu începi să bați un cui după modelul de pe o foaie printată. Asta-i tot. Pentru partea de ață nu există nicio regulă. Efectiv este ceva vizual, nu există o rețetă de cât de întinsă să fie ața sau cât de multă ață să pui.
Ce calități îți trebuie ca să fii un string-artist bun?
Renáta: Cred că trebuie să fii creativ, atent la detalii și perfecționist. La început, fiecare din echipa Cufir avea un stil diferit. Mie îmi place ca totul să stea cum trebuie, cuiele să fie drepte, ața să fie peste tot la fel, poate să îi fac și contur la un moment dat. Dar astea sunt lucruri pe care le deprinzi și devin obișnuință.
Atunci când realizezi o creație, știi exact ce vrei de la bun început sau îți dai seama pe măsură ce lucrezi?
Renáta: Este un mixt. În mare parte, știu ce vreau să fac de la început. Practic, până la un anumit punct mă ghidez după o poză. Când încep să „umplu” suprafața cu ață începe să fie o dezvoltare creativă.
Înainte de fiecare proiect, parcă sunt așa, un pic emoționată. Mă gândesc. „dacă nu o să fie așa cum vreau eu”. Dar când e gata și văd ce bine a ieșit sunt foarte mulțumită.
Este un hobby costisitor?
Renáta: Nu aș zice. Cantitatea de ață folosită nu este așa de mare pentru că sunt părți mici care trebuie acoperite și sunt ghemuri de toate tipurile. Ața o aleg în funcție de suprafața care trebuie acoperită. Nu voi alege ață de cusut, spre exemplu, ca să acopăr niște litere enorme pentru că e efectiv prea mult de muncă. În rest, e nevoie de o bucată de lemn și niște cuie, deci nu e vorba de sume mari.
Poate fi considerată și o activitate terapeutică?
Renáta: Sigur că da. Mai ales când bați cuiele sau când trebuie să tai lemn, să dai cu șmirghel, să dai cu vopsea. E ceva relaxant.
Cum a afectat venirea pandemiei afacerea?
Renáta: La început a fost o schimbare totală. A scăzut brusc numărul de comenzi. După care, cererea a revenit pe parcursul verii. Lumea a început să comande din nou cadouri. Dar per total a scăzut mult numărul de vânzări.
Cum vezi pe viitor string art-ul?
Renáta: Cred că va lua amploare, pentru că am observat că oamenii preferă din ce în ce mai mult produsele personalizate, fie că e vorba de cadouri sau decorațiuni. Din punct de vedere personal, mi-aș dori să creez mai mult obiecte ca element de design interior, să nu rămână la statutul de tablou pe perete, pe care îl agăți și atât. Mi-ar plăcea să extind puțin aplicabilitatea, să fie integrat altfel. Spre exemplu, ca ramă pentru oglinzi sau un ceas. Un tablou mi se pare acum banal, e doar un punct de pornire.
Dacă ți-a plăcut interviul și vrei să fii la curent cu noutățile de pe blogul SAINO, te invităm să urmărești pagina noastră de Facebook sau de LinkedIn.
